The Never-Ending Why

Cand nu mai merita…decat sa ma urati

27/10/2010 at 9:10 pm (Bucati de suflet) (Ea, ura, viciu, vise)

Sunt zile in care merita si zile in care nu mai merita deloc. Astazi nu mai merita nimic. La ora actuala mi-am futut viata, la propriu si la figurat. Problemelor mele le dau chip de femeie. Nervilor mei le dau trup de femeie. Frustrarilor mele le dau buze… Si fute al dracului de bine, mai bine decat a facut-o vreodata altcineva. M-ai numit ipocritul perfect. Poate ca sunt. De ce scriu acum asta? Pentru ca vreau sa incit la ura.

Tu singura ai ramas aceeasi. Nu te mai recunosc fara ochelari. Nu te mai recunosc decat in locurile care ne protejeaza. Locuri care te pastreaza, pe care le cunoastem centimetru cu centimetru, la fel cum iti cunosc pielea. Locuri pe care le-am folosit intocmai cum ne-am folosit de oameni. Ochii tai, banali ca si ai mei. Mirosul trupului tau pe cearceaful meu, care va dainui probabil si maine dimineata. Chipul tau in lumina rosie a lampii mele. Ranile pe care nu ti le-am imprimat pentru ca nu doream sa-mi las amprenta asupra ta. Nu doream sa-mi apartii pentru ca nimic nu ramane dupa ce iti iei buzele de pe ale mele. Vraja se termina. Si la naiba de nu voi ramane in tine daca de asta e nevoie ca sa opresc timpul in loc…Da…cand iti dai seama ca nu te poti indragosti de cine trebuie… ca nimeni din viata ta nu poate sta langa tine, dar tu iubesti, desi nu va merge si tu o stii. Dar preferi sa te minti pentru intensitate, pentru a simti ca inca traiesti. Macar o ultima data…mereu ca ultima data pentru ca nu stii cand se va sfarsi. Fericirea nu e de tine pentru ca niciodata, se pare, nu o alegi. Masochistu’ dracului! Am redus momentele fericite din viata mea la simple imagini. Le voi cumpara un album si le voi rasfoi ca pe niste bucati de hartie… aici, momentul in care ti-am ridicat pentru prima data tensiunea. Aici, momentul in care canapeaua a cedat… sunt imagini pe care le voi purta mereu cu mine. Chiar si cand vei fi tarana…

Ascultati prostilor, nu scriu pentru mine, scriu pentru voi acum.Va cer o favoare: urati-ma! Vreau sa ma urati cum nu ati avut curajul sa recunoasteti ca o faceti pana acum! Pentru ca traiti impreuna cu mine un cerc vicios, desi nu vrem niciunul sa recunoastem asta. Ea se razbuna pe mine cand ii creez ocazia,cand ma deschid in fata ei, cand ii arat cat sunt de slab. Eu ma razbun pe altii, nu conteaza, oricine tine la mine, pentru ca ceilalti trebuie sa sufere din cauza ca eu nu am puterea sa-i intorc ei spatele.